Pentru a obtine o sarcina este nevoie sa fie indeplinite simultan mai multe conditii si anume:  – sa aiba loc ovulatia;

– ovocitul sa fie preluat de catre trompa uterina;

– spermatozoizii sa fie ca numar, mobilitate si morfologie normali si depozitati la nivelul colului in perioada ovulatiei;

– mucusul cervical, cavitatea uterina si trompele sa fie permeabile, sa permita deplasarea spermatozoizilor si intalnirea acestora cu ovocitul la nilelul 1/3 externe a trompei, rezultand astfel embrionul care migreaza la nivelul cavitatii uterine, iar aceasta la randul ei trebuie sa fie receptiva pentru implantare.

Pentru pacientii cu infertilitate documentata (contact sexual neprotejat timp de minim 1 an) pot fi utile o serie de investigatii.

Pentru partenera:

  – teste din secretia vaginala, efectuate de partenera in afara menstruatiei si fara toaleta  vaginala sau contact sexual cu minim 24 ore inainte de recoltare

 – culturi din col sau test de urina pentru Chlamydia

 – testul Papanicolau

 – teste hormonale, recoltate din sange la pacienta, in primele 3-5 zile de menstruatie: LH, FSH, Estradiol, PRL

prezenta ovulatiei – se poate documenta ecografic, cu sonda transvaginala prin masurarea dimensiunii foliculilor ovarieni, urmata apoi de aparitia corpului galben  sau prin determinarea serica a progesteronului in ziua 21 a ciclului menstrual.

permeabilitatea tubara – se evidentiaza prin histerosalpingografie (presupune injectarea in cavitatea uterina a unei substante de contrast si realizarea unor radiografii seriate ale bazinului) sau histerosonografie (prin injectarea unei substante ecodense in cavitatea uterina si urmarirea pasajului acesteia in cavitatea peritoneala la ecograf); o alternativa o reprezinta laparoscopia diagnostica cu proba de cromopertubatie, care este o interventie chirurgicala minim invaziva ce presupune injectarea unei substante colorate transcervical si vizualizarea acesteia in cavitatea abdominala daca trompele sunt permeabile

cavitatea uterina in limite normale – se vizualizeaza cel mai simplu prin ecografie cu sonda transvaginala; pentru detalii sunt utile histerosalpingografia si histeroscopia (aceasta consta in vizualizarea cu o camera endoscopica a cavitatii uterine si a orificiilor tubare); ultimele doua sunt investigatii mai invazive si au indicatii limitate in functie de particularitatile pacientei.

Pentru partener: – istoricul medical, evaluarea functiilor sexuale

spermograma: este un test al a fertilitatii masculine care evalueaza anumite caracteristici ale spermei si spermatozoizilor. Prin intermediul spermogramei, se poate observa numarul si calitatea spermatozoizilor si capacitatea lor de a fecunda. Recoltarea spermei se face dupa 2-5 zile de abstinenta. si se recolteaza intr-un vas steril. De preferat, acest lucru se face in laborator pentru a se putea citi spermograma in maxim o ora de la ejaculare. Altfel, daca trece mai mult de o ora, spermatozoizii mor in timp, iar citirea spermogramei este falsa.

Se pare ca 30-35 % din cazurile de infertilitate au etiologie strict feminina, 30-35% etiologie masculina si 15-20% etiologie mixta (atat pacienta cat si pacientul necesita un diagnostic  complex si ingrijiri medicale specifice pentru a putea obtine si duce la bun sfarsit o sarcina normala).

In plus, exista si o minoritate de cazuri de infertilitate din cauze inexplicabile – 10-15% dupa anumite statistici.

FOARTE IMPORTANT: spalaturile intravaginale pot duce la dificultati in obtinerea unei sarcini/infertilitate, in special cele effectuate imediat dupa actul sexual!

Spalaturile intravaginale modifica Ph-ul vaginal, afecteaza sperma depusa in vagin, distrug mucusul din perioada ovulatiei care are rolul de a favoriza ascensiunea spermatozoizilor in uter si trompa. De asemenea, introduc microbi in vagin care pot provoca infectii, dureri cronice pelvine, uneori cu blocarea trompelor uterine si infertilitate tubara.

FUMATUL: fertilitatea femeii are de suferit cu atat mai mult cu cat numarul de tigari fumate este mai mare. Un studiu realizat asupra a 4000 de femei a dezvaluit faptul ca, dupa incercari repetate de a ramane insarcinate, derulate pe o perioada de 3 luni si jumatate, circa 60% dintre nefumatoare isi atinsesera scopul. In cazul femeilor care fumau intre 1 si 10 tigari pe zi, rata succesului a fost de 50%. In cele din urma, la femeile care aveau obiceiul de a fuma mai mult de 10 tigari pe zi, rata a scazut la 45%.

La barbati, fumatul poate duce la productia de sperma anormala care scade gradul de fertilitate, de asemenea riscul de impotenta este mai mare.

Riscul de probleme genetice la bebelus si riscul de cancer in copilarie este mai mare si atunci cand mama si atunci cand tatal fumeaza.

Herpesul genital este o afectiune extrem de des intalnita. In  Statele Unite, conform cercetarilor, una din sase persoane cu varsta intre 14 si 49 de ani are herpes genital.

Herpesul, care poate apărea atât în zona bucală cat si in zona genitală, este o afecțiune contagioasă, care poate recidiva. La început, infecţia se poate recunoaşte prin mâncărime, senzaţie de arsură şi înroşirea zonei genitale.

Apar apoi vezicule mici, care se sparg, şi în urma lor rămân leziuni deschise, extrem de dureroase. Simptomele pot fi însoţite de scurgeri vaginale mai dense şi de culoare închisă  şi de usturimi la urinare.

La bărbaţi, veziculele şi rănile rămase în urma lor, specifice herpesului genital, se formează, în principal, pe penis (pe capul, pe prepuţul sau pe trunchiul penisului), precum şi pe scrot sau pe pielea din jurul anusului sau a penisului.
Manifestările pot apărea la câteva ore de la infectare sau pot trece ani până la apariţia lor. În acest ultim caz, virusul se menţine în stare latentă în corp.

Din păcate, persoana infectată poate sa sufere recidive ale infecţiei, care apar de obicei, de cateva ori pe an. Dacă este menținută igiena zonei, leziunea se vindeca în cel mult trei săpămâni.

Herpesul genital este o infectie inalt contagioasa transmisa, de obicei, prin contact sexual cu o persoana infectata care are leziuni ulcerative, dar poate fi transmisa si prin contactul sexual oral sau anal. Poate fi transmisa si in cazul in care leziunile nu sunt vizibile si poate fi transmisa de la o persoana care are herpes oral.

Ar trebui de remarcat că, destul de des, persoanele de la care cineva se poate contamina cu herpes, nu au absolut nici un simptom şi nu sunt conştienţi de faptul că pot infecta alte persoane.

Herpesul genital poate fi transmis nou nascutului la nastere, la trecerea prin canalul pelvian, de la mama care are infectie activa insa riscul este semnificativ doar in cazul in care mama are eruptia herpetica primara in ultimele saptamani de sarcina si doar atunci se recomanda cezariana.

Herpesul genital este cauzat atât de virusul herpetic (Herpes Simplex) 1, cel care determină apariţia herpesului labial sau cel format în jurul gurii, cât şi de Virusul Herpes Simplex 2.

Odată „achiziţionată”, infecţia cu virusul herpetic nu se vindecă, dar pot exista perioade lungi de timp fără nici o erupţie. Mai mult decât atât, peste 50% dintre persoanele infectate cu virus herpetic nu au niciodată o erupţie. După vindecarea unei erupţii acute, virusul rămâne cantonat în celulele nervoase ale pielii şi se poate reactiva oricând organismul este supus stresului (scăderea imunităţii, deshidratare, o altă infecţie undeva în corp, malnutriţie, stres psihic etc). Fumatul scade rezistenta organismului la infectii si fumatorii fac eruptii herpetice mai des.

Infecţia cu virusul herpetic necesită  tratament doar uneori si doar în puseele acute, severe, când apar leziunile pe piele.

Acest tratament amelioreaza simptomele si grabeste vindecarea ulceratiilor, inca asa cum am precizat mai sus, virusul ramane in organism si nu poate fi eradicat. Cel mai recomandat medicament în această situaţie este Aciclovirul, insa exista si alte antivirale care pot fi folosite. La persoanele care au des leziuni si discomfort genital (mai mult de sase ori pe an) se poate face profilaxia recidivelor cu un medicament antiviral, luat in doza mai mica, timp de trei luni.

Sfaturi in cazul aparitiei unei eruptii herpetice: 

• Păstrarea curată a zonei infectate pentru a se evita avansarea infecţieispre alte zone ale corpului
• Evitarea atingerii zonei infectate
• Se recomandă spălarea pe mâini imediat după atingerea zonei afectate
• Evitarea contactului sexualdin momentul în care apar primele simptome până la vindecarea herpesului genital

.         Evitarea cremelor, dezinfectantelor, sapunurilor parfumate, medicamentelor nerecomandate de medic, etc in zona genitala intrucat pot provoca usturimi mai mari, alergii si prelungi timpul de vindecare

Consultati medicul ginecolog in cazul in care leziunile sunt severe, se extind, nu se vindeca in cel mult trei saptamani sau apar mai des de sase ori pe an.

Ca de obicei, sper aceste sfaturi sa fie de folos unora dintre dumneavoastra si multumesc celor care si-au luat din timpul lor sa citeasca aceasta postare sau sa ii dea share,

Cu respect, Dr Diana Finnegan

Clamidioza este o boala cu transmitere sexuala produsa de bacteria Chlamydia Trachomatis.

Este considerata una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala.

Chlamydia Trachomatis este o bacterie care se transmite prin contact sexual neprotejat. La fel ca in cazul altor boli cu transmitere sexuala , Chlamydia se gaseste in colul uterin si uretra, dar poate trai si la nivelul ochilor sau la nivelul rectului.

In mod frecvent, atat barbatii, cat si femeile infectate, nu prezinta simptome de infectie cu Chlamydia. Astfel, aceste persoane pot raspandi infectia fara sa stie ca sunt bolnave.

Majoritatea femeilor infectate cu Chlamydia nu au simptome. Cervicita (inflamatie a colului uterin) este cea mai frecventă manifestare a infectiei.

In timp ce aproximativ jumatate din femeile cu cervicita nu au simptome, altele pot prezenta secretii vaginale anormale sau dureri abdominale.  Infecţia uretrei este adesea asociata cu infectia colului uterin. Femeile cu infecţie a uretrei (uretrita), au simptomele tipice ale unei infectii de tract urinar (durere in etajul abdominal inferior, durere la urinare, nevoie frecventa de a urina).

Un alt aspect foarte important este riscul ca femeia sa prezinte probleme de fertilitate din cauza localizarii infectiei la nivelul trompelor uterine. Infectia cu Chlamydia este adesea netratata, deoarece femeile infectate nu prezinta niciun simptom. Acest aspect poate duce in timp la aparitia asa numitei boli inflamatorii pelvine (se estimeaza ca aproximativ 30 % din femeile infectate, daca nu sunt tratate, dezvolta boala inflamatorie pelvina), cu afectarea trompelor uterine si cu aparitia secundara a sterilitatii si a sarcinii extrauterine.

Infectia cu Chlamydia (ca si in cazul altor infectii cu transmitere sexuala) este asociata cu o incidenta crescuta a nasterilor premature. In plus, copilul poate fi infectat in timpul nasterii, consecintele asupra nou-nascutului fiind deteriorarea grava a ochilor sau declansarea unei pneumonii.

In cazul femeilor care doresc sa conceapa un copil aceste investigatii sunt recomandate inainte de a fi insarcinate.

La barbati, infectia cu Chlamydia poate fi dificil de diagnosticat intrucat simptomele sunt nespecifice.

Acestea includ in faza acuta: o secretie alba, apoasa sau tulbure din varful organului genital, durere, discomfort sau senzatie de arsura la urinare, dureri testiculare.

In jur de 25 – 50% dintre barbatii infectati nu au nici un fel de simptome.

Chlamydia la barbati poate afecta spermatozoizii sau produce inflamatii si leziuni ale tractului reproductiv care pot ajunge pana la infertilitate permanenta si ireversibila. Barbatii infectati produc sperma cu pana la 80% mai multe anomalii morfologice si  cu 10% motilitate mai redusa in comparatie cu cei neinfectati.

Testele de laborator pot detecta cu usurinta existenta unei infectii cu Chlamydia (proba de urina, de preferat prima urina de dimineata, atat la femei, cat si la barbati)

Este bine sa va efectuati aceste teste chiar daca nu considerati ca aveti un comportament sexual cu risc de a contacta boli infectioase cu transmitere sexuala (in special daca nu ati utilizat prezervativ cu fiecare partener si de fiecare data).

Tratamentul in infectia cu Chlamydia implica antibiotice . La sfarsitul tratamentului se repeta proba de urina pentru a confirma eradicarea infectiei.

Chisturile ovariene

Chisturile ovariene sunt foarte frecvente si pot fi intalnite la femeile de toate varstele. Majoritatea femeilor vor avea un chist ovarian la un moment dat in perioada de reproducere. Deşi sunt mai puţin frecvente la femeile aflate in menopauza, acestea pot reprezenta o problema de sanatate mai importanta.

În cele mai multe cazuri, chisturile ovariene se formează ca rezultat al  funcţionării normale a ovarelor (chisturile funcţionale) şi nu reprezintă o ameninţare pentru sănătatea femeilor.

Chisturile cu dimensiuni mai mici de 2.5-2.8 cm sunt de fapt foliculi ovarieni care vor elibera ovocitul in procesul de ovulatie si dispar odata cu menstruatia. Devin chisturi ovariene dupa ce depasesc 3 cm sau au caracteristici ecografice anormale.

Majoritatea chisturilor ovariene ( 80-90%)sunt functionale si nu prezinta motive de ingrijorare, dar exista si alte tipuri de chisturi ovariene cum ar fi chistul dermoid, chistul endometriotic, chistul hemoragic sau chistul malign (canceros), de asemenea torsiunea de chist ovarian/ovar care necesita tratament, uneori de urgenta.

Chisturile ovariene sunt de cele mai multe ori asimptomatice si sunt descoperite accidental la un control ginecologic de rutina sau la o ecografie pelvina. Uneori pot exista anumite simptome cum ar fi: dureri pelvine, discomfort abdominal, dureri in timpul contactului sexual, urinari frecvente, in cazul in care chistul marit apasa pe vezica urinara, modificari ale ciclului menstrual, etc

In cele mai multe cazuri, chisturile ovariene functionale (simple) dispar in cateva luni fara sa fie nevoie de tratament. Este necesara doar repetarea examenului ecografic dupa 3-4 luni.

Tratamentul poate fi necesar in unele cazuri depinzand de:

-marimea si aspectul chistului la ecografie

-simptomele pe care le da

– varsta femeii si daca este sau nu la menopauza.

In cazul femeilor sub 40 de ani, cu simptome minime sau fara simptome si chisturi mai mici de 6 cm, se recomanda doar repetarea ecografiei transvaginale dupa 3-4 luni, majoritatea dispar fara interventii.

Nu exista tratament medicamentos care sa rezolve chisturile ovariene sau sa le faca sa dispara!

Ele fie dispar singure, fie continua sa creasca si trebuie tratate chirurgical, marea majoritate laparoscopic. Uneori se indica tratamente hormonale sau pilula contraceptiva pentru a pune ovarele in repaus (inhiba ovulatia) si  a preveni aparitia altor chisturi la femeile care sufera de chisturi ovariene recurente.

Datorita riscului crescut de cancer ovarian la femeile cu chisturi dupa menopauza, se indica ecografie transvaginala si teste de sange (Ca 125) la fiecare patru luni timp de un an.

Tratamentul chirurgical este necesar in urmatoarele situatii:

– un ovar sau un chist s-au rasucit (torsionat) sau s-a rupt;

– dureri severe si sangerari;

– dimensiune mai mare de 6-7 cm sau comprima alte organe abdominale;

– nu a disparut dupa 4-6 luni de  observatie, mai ales daca au existat cicluri normale in aceasta perioada;

– cand se suspecteaza un cancer ovarian bazandu-se pe existenta factorilor de risc si a ecografiei ce depisteaza un chist anormal, care isi mareste dimensiunea sau persista mai mult de sase luni-un an, in special la femeile mai in varsta sau dupa menopauza.

Sindromul ovarelor polichistice (SOP)

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este o tulburare foarte frecventă ginecologică în cazul căreia, în organismul femeii, apar următoarele tulburări:

-in ovarele femeii se perturbă maturarea ovulelor, ceea ce creează dificultăţi semnificative în conceperea unui copil;

-in ovare pot să se formeze chisturi mici, multiple, de 1 cm sau mai putin, datorita dereglarilor hormonale;

-menstruaţia apare rareori, la intervale lungi, sau chiar dispare totalmente;

-in organismul femeii se produce o cantitate mare de hormoni sexuali masculini (androgeni). O cantitate mica este normala.

Motivele exacte pentru dezvoltarea sindromului ovarelor polichistice nu sunt cunoscute. Se presupune că un anumit rol în dezvoltarea acestei boli îl joacă predispoziţia genetică, dar genele anormale care ar provoca dezvoltarea bolii nu au fost găsite.

Conform cercetărilor recente, o altă cauză a acestui sindrom poate fi tulburarea funcţionalităţii enzimelor implicate în sinteza (producţia) hormonilor sexuali masculini în organismul femeilor.

Primele simptome ale SOP apar, de regulă, în perioada pubertăţii fetei, aproximativ, la vârsta de 14-16 ani, după debutul menstruaţiei.

În loc de a deveni mai regulat (ca în cazul femeilor sănătoase), la fetele cu SOP, ciclul menstrual rămâne imprevizibil; menstruaţiile încep la intervale lungi şi adesea lipsesc timp de câteva luni, sau dispar cu totul.

În afara de perioadele menstruale neregulate, pot să apară unele sângerări minore sau eliminări sangvinolente vaginale care nu sunt asociate cu menstruaţia.

Alte simptome ale SOP, asociate cu nivelul crescut al hormonilor sexuali masculini, sunt :creşterea excesivă a părului pe corp şi pe faţă (pe bărbie, pe buza superioară (mustaţa), între sâni, în jurul mameloanelor sau sub ombilic), coşurile (acneea),pielea grasă şi părul gras.

Dereglarea metabolismului grăsimilor şi al glucozei, la fete cu sindromul ovarelor polichistice, adesea, duce la apariţia obezităţii.

Diagnosticul de sindrom de ovar polichistic poate fi pus daca pacienta indeplineste doua din urmatoarele trei criterii:

-cicluri neregulate si infrecvente sau absenta ciclurilor pentru perioade variabile de timp

-excess de par (piept, fata, burta, etc) sau testosteronul este crescut la testele de sange

-ecografia (de preferat transvaginala) arata ovare polichistice (peste 12 chistulete pe fiecare ovar cu diametrul de 1 cm sau mai putin, dispuse periferic).

Determinarea nivelului hormonilor sexuali în sânge se efectuează cu ajutorul unui test special. Nivelul crescut al androgenilor (testosteron, dihidrotestosteron) este unul dintre simptomele SOP.

Este important de menţionat că excesul de greutate (obezitatea) este unul dintre factorii care contibuie la dezvoltarea bolii. S-a determinat că la femeile cu SOP, ţesutul adipos poate converti hormonii sexuali feminini în hormoni sexuali masculini, ceea ce consolidează dezechilibrul hormonal.

Din pacate sindromul de ovar polichistic este un diagnostic comun, pana la 10% din femei  pot avea o forma mai usoara sau mai severa. Nu exista tratament care sa vindece ovarul polichistic, doar tratament simptomatic, pentru infertilitate sau care sa amelioreze excesul de hormoni masculini/par.

De cele mai dese ori, femeile tinere cu sindromul ovarului polichistic se adresează medicului din cauza dificultăţilor în conceperea unui copil.

Conform unor observaţii clinice, o pierdere în greutate cu 5-10% şi activitatea fizică regulată (la femeile cu greutatea peste normal) ajută la restabilirea ciclului menstrual şi elimină infertilitatea la aproximativ 30% dintre pacientele cu acest sindrom.

O parte din femeile cu sindromul de ovar polichistic si subfertilitate vor avea nevoie de tratament hormonal de inductie a ovulatiei, daca un cuplu nu concepe in doi ani sau mai mult (presupunand activitate sexuala regulata, de 3-4 ori pe saptamana, analiza de sperma normala si trompe uterine functionale)

Pilulele anticonceptionale se folosesc adesea pentru a induce medicamentos o sangerare regulata, asemanatoare cu menstruatia sau ca sa amelioreze excesul de par si acneea. La intreruperea acestora simptomele revin.

La femeile care suferă de sindromul ovarului polichistic, din cauza nivelurilor ridicate de androgeni în sânge şi a nivelului redus de adiponectine (care au efect antiaterogen) creşte riscul de infarct cardiac, de accident vascular cerebral, de ateroscleroză.

Tulburarea prelungită a funcţiei ovarelor la femeile cu SOP poate modifica creşterea celulelor endometrului, ceea ce, la rândul său, poate provoca dezvoltarea hiperplaziei endometriale şi a cancerului uterin. De aceea este important, la pacientele la care menstruatia este mai rara de 2-3 luni, sa se induca o sangerare de sevraj cu progesteron pentru a elimina regulat endometrul.

Aşa cum arată studiile clinice, la femeile cu SOP, riscul dezvoltării diabetului zaharat de tipul 2 este de câteva ori mai mare decât la femeile sănătoase.

Din acest motiv, toate femeile cu acest sindrom ar trebui să efectueze periodic un test de determinare a nivelului de glucoză în sânge.

Complicatiile de mai sus apar de obicei dupa varsta de 35-40 de ani si pot fi reduse printr-o dieta sanatoasa, exercitiu, renuntarea la fumat , etc dar in special evitarea obezitatii.

La fel ca inainte, sper ca aceste informatii sa fie de folos unora dintre dumneavoastra, va multumesc pentru timpul acordat, cu respect, Dr Diana Finnegan.

Infectia cu Papilomavirusul uman –HPV

Exista mai mult de 100 de tulpini ale papilomavirusului uman (HPV). Diferite tipuri de infectie cu HPV pot provoca negi pe diferite parti ale corpului dumneavoastra, inclusiv la copii si nu sunt periculoase.

De exemplu, unele tipuri de infectii HPV determina verucile plantare, in timp ce alte soiuri de infectie cu HPV sunt responsabile pentru negii care apar cel mai frecvent pe mainile unei persoane. Majoritatea dispar dupa o perioada de timp (de multe ori ani) fara a necesita vreun tratament, care este doar cosmetic.

Exista mai mult de 40 de tulpini diferite de HPV care afecteaza in mod specific zona genitala. Majoritatea infectiilor cu HPV nu duc la cancer, dar unele tipuri de HPV genital poate cauza cancer de col uterin.

Cele mai periculoase, din punctul de vedere al riscului de cancer, sunt tipurile papiloma virusului uman 16, 18, 31, 33, 45, 51, 52, 56, 58, şi 59 (viruşii cu potenţial oncogen), insa doar in cazul in care infectia persista!

Infecţia cu HPV genital este foarte răspândită. Se estimează că 80% din populaţia activă sexual, femei şi bărbaţi, se poate infecta cu HPV pe parcursul vieţii. Este cea mai frecventă infecţie virală transmisă sexual şi probabil cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.

Cele mai multe persoane nu află niciodată că au trecut prin această infecţie deoarece nu au negi genitali, rezultate anormale ale testului Papanicolau sau alte manifestări ale infecţiei pe care le-ar putea identifica.

Cele mai multe infecţii HPV genitale sunt benigne, asimptomatice şi trecătoare. Aproximativ 70% din femeile infectate devin HPV negative într-un interval de 6-12 luni şi la aproximativ 90% HPV se negativează într-un interval de doi ani. La circa 90% dintre persoanele infectate cu HPV care au negi genitali se identifică tipurile HPV 11 şi 6, fara risc cancerigen.

Mecanismul prin care infecţia HPV dispare este dezvoltarea progresivă a unui răspuns imun.

Numai aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc înalt dezvoltă infecţii persistente. Acestea au riscul cel mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin.

Marea majoritate a femeilor cu test HPV genital pozitiv nu vor  face niciodată cancer de col.

ATENTIE! Testul HPV este necesar NUMAI atunci cand testul Papanicolau este anormal si numai in anumite situatii. El determina daca unul sau mai multe dintre tipurile de HPV cu risc cancerigen crescut a determinat modificarile testului Papanicolau.

Examenul citologic Babeş-Papanicolau este un test medical care evaluează starea de sănătate a colului uterin prin examinarea la microscop a unor celule recoltate de la acest nivel.

Contrar modului în care este de obicei perceput, examenul citologic nu vizează diagnosticul de cancer al colului uterin.Scopul său principal este evidenţierea unor leziuni precanceroase la femei aparent sănătoase, adică fără simptome. Odată identificate, leziunile precanceroase pot fi tratate, împiedicându-se astfel posibila lor evoluţie spre cancer.

Eficienţa prevenţiei leziunilor de col uterin prin examen citologic este cu atât mai bună cu cât acest test se efectuează regulat, la intervalele recomandate de medicul Dvs. Un singur test în viaţă este insuficient!

Dacă în intervalul recomandat de repetare a examenului citologic survin neregularităţi menstruale sau sângerare la contactul sexual, solicitaţi cat de curand posibil un consult ginecologic.

Fumatul afecteaza abilitatea sistemului imunitar de a scapa organismul de infectii, inclusiv cea cu HPV. Renuntatul la fumat este cea mai eficienta masura care ajuta la curatarea virusului HPV din organism, totodata micsorand riscul dumneavoastra de a face un cancer de col uterin, pe langa alte tipuri de cancere.

Nu exista si nu este necesar tratamentul infectiei cu HPV! O viata sanatoasa cu alimentatie adecvata duce la un sistem imunitar sanatos si organismul nostru elimina virusul singur.

In Irlanda, testul HPV se face automat in unele situatii cand testul Papanicolau este anormal sau dupa Colposcopie si tratament. Toate aceste teste incepand cu testul Papanicolau sunt gratuite!

De asemenea, Irlanda a introdus vaccinurile anti-HPV gratuite, care se fac in scoala secundara, cu consentul parintilor.

Vaccinul Cervarix este eficient împotriva celor mai periculoase tipuri de HPV (16 şi 18). Vaccinarea se realizează în 3 etape: prima doză, la 1 lună – a doua doză şi peste 6 luni – a treia doză.

Vaccinul Gardasil este eficient împotriva tipurilor de viruşi 6, 11, 16, 18 (previne si aparitia negilor genitali). Vaccinarea se realizează în 3 etape: prima doză, la 2 luni – a doua doză şi la 6 luni – a treia doză.

Sper ca aceste informatii sa va fie de folos, in special acelor doamne si domnisoare testate nenecesar pentru virusul HPV fara ca testul Papanicolau sa fie anormal sau care sunt foarte tinere si nu au apucat inca sa elimine virusul HPV.

Cu respect si multumiri pentru timpul si increderea acordate, a dumneavoastra sincera, Dr Diana Finnegan.

IN ATENTIA DOAMNELOR SI DOMNISOARELOR DE PE ACEST GRUP:
Spalaturile sau irigatiile vaginale sunt practici invechite de ingrijire a zonei intime la femei, dar care sunt de multe ori folosite in scopuri gresite. Ele sunt de fapt niste spalaturi intravaginale cu rolul de curatare a vaginului de germeni, bacterii si secretii neplacute. Insa exista o multime de riscuri asociate acestei practici, iar cel mai grav este infertilitatea.
Spalaturile vaginale se fac din mai multe motive. Ele sunt o practica foarte veche care a fost promovata de cele mai multe ori pe temeiuri gresite. Unele dintre acestea sunt:
-curatarea resturilor de sange din interiorul vaginului din perioada de sfarsit a menstruatiei; nu este nevoie de acest lucru, deoarece sangele se curata singur;
• contraceptia; se considera acestea ajuta la prevenirea sarcinii in urma unui contact sexual neprotejat; total gresit, spun specialistii;
• combaterea bolilor cu transmitere sexuala; nu numai ca nu au acest efect, dar chiar favorizeaza producerea infectiilor;
• indepartarea mirosurilor vaginale neplacute; irigatiile sunt folosite gresit in acest sens; zona vaginala are un miros specfic, la unele femei fiind mai pronuntat decat la altele; daca mirosul este foarte intepator si puternic apeleaza la un ginecolog pentru un diagnostic corect;
• igiena intima; ai putea folosi spalaturile vaginale in scop igienic, considerand ca asa se curata cel mai bine zona intima, insa vaginul se curata singur, in mod natural, fara a fi nevoie de irigatii; spalarea simpla cu apa este suficienta pentru a mentine zona curata.
Efectele adverse ale acestor spalaturi sunt periculoase pentru sanatatea femeii. Medicii sustin ca irigatiile pot conduce la infertilitate. Se pare ca reduc sansele de conceptie cu 30%.
In plus, spalaturile vaginale regulate schimba echilibrul chimic si bacterian care se gaseste in mod normal in vagin si predispun la infectii. Prin irigatorul care patrunde in vagin, exista posibilitatea introducerii unor bacterii noi care se pot raspandi si la alte organe ale aparatului reproducator: cervix, trompe uterine si chiar uter. Apare riscul mai multor boli si infectii periculoase.
Spalaturile vaginale au fost asociate si cu un risc crescut de boala inflamatorie pelvina – o afectiune cronica care duce la infertilitate sau chiar moarte, atunci cand nu este tratata.
Evitati sa folositi astfel de metode de curatare a zonei genitale. Retineti ca vaginul are capacitatea de a se curata singur. Echilibrul chimic vaginal este foarte delicat si nu trebuie modificat in niciun fel. Daca folositi irigatii vaginale frecvente acesta se schimba si predispune zona la infectii.
Vaginul se auto-curata cu ajutorul secretiilor vaginale pe care le manifesta lunar orice femeie. Nu este nevoie sa interveniti in acest proces. Este suficient sa faceti dusuri frecvente si sa va spalati in zona vaginala doar cu apa calduta si cu sapun natural, fara chimicale si parfumuri.
Sper ca aceste sfaturi sa va fie de folos, a dumneavoastra sincera, Dr Diana Finnegan